Despre carte: 2008 / S-a uitat pe fereastră la o serie intermitentă de portbagaj identice. Cu degetele, ale căror unghii erau acoperite cu lacul mamei sale, a pipăit cu degetele rochiei lui Barbie. Nu știu cine l-a cusut, bănuiesc că a fost făcut mult mai târziu decât a fost făcută jucăria în sine. De ce? Pentru că pot să mă uit la croiala grosieră a rochiei fără dezgust, dar când văd păpușa, un fior nervos mă străbate și un fior îmi curge pe șira spinării. Nu-mi pot imagina cum Lenka îl poate purta constant cu ea și îl mângâie la nesfârșit cu palma. Deci, cumva poate, din moment ce o poartă. Mai mult, din anumite motive, fiica mea se joacă doar cu el și nu atinge alte jucării care sunt umplute cu două sertare adânci. Ea chiar o numește nu o jucărie, ci o fiică. Am întrebat odată de ce l-ai ales pe acesta? Ea a ridicat din umeri și a răspuns: „Mi-a părut rău pentru ea”.».